Ce trebuia sa faca Guvernul de la Bucuresti? Sa modifice legile care sa-i permita sa contracteze realizarea studiilor, sa le prezinte comisiei ONU si apoi sa caute clienti pentru valorificarea lor .
Certificatele de poluare primite prin Protocolul de la Kyoto (pentru ca despre ele este vorba), trebuiau scoase pe piata internationala, numai ca statul trebuia sa modifice cateva definitii si legi si sa faca niste studii, dar a esuat ... din nou.
E greu de spus cine este de vina pentru aceasta situatie. Daca importanta chestiunii ar fi fost inteleasa in primul rand la nivel de Guvern, probabil ca pana acum autoritatile de mediu ar fi avut sprijinul celorlalte institutii ale statului pentru a atrage acesti bani .
"Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră au fost acordate României pentru că noi am reuşit să reducem aceste emisii în perioada 1990 - 2005 şi, în urma acestor reduceri, am primit (acest drept de poluare, n.r.) aşa cum au primit şi celelalte ţări în jurul nostru, cele mai multe foste socialiste", a declarat, ministrul Borbely, rezumând mecanismele Protocolului de la Kyoto, si astfel statul, au avut în mână un surplus de câteva miliarde de euro, echivalentul câtorva procente din PIB.
Tehnic, statului român i-au revenit, într-o primă fază, 1,279 de miliarde de "unităţi ale cantităţii atribuite", adică de certificate .
Pentru a se putea bucura de avantajele brute care i-au revenit în 2008, statul trebuia să facă ceva. În primul rând, un inventar al emisiilor generate de "toate activităţile desfăşurate pe teritoriul statului care presupun evacuarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră".
Realizarea acestui inventar presupunea, întocmirea unor studii de specialitate, iar acesta era obligatoriu să aibă la bază nişte date adunate din teren de mai multe ministere care gestionează activităţile care generează emisii de gaze cu efect de seră.
Statul român nu a reuşit să transforme acele hârtii în bani. Acum, pentru cel puţin şase luni, România are complet blocat Registrul naţional de evidenţă a acestor certificate.
În plus, Convenţia ONU care se ocupă de Protocolul de la Kyoto intenţionează ca, din 2013, odată cu următoarea alocare a acestor certificate, să interzică reportarea lor pentru tranzacţionare. Adică România riscă să rămână fără absolut niciun ban din aceste certificate de emisii.
Cu cât va mai rămâne România din cele minimum trei miliarde de euro pe care stătea în 2008, este o intrebare complicata, deoare cu fiecare zi se mai pierde din valoarea acestor certificate?
Culmea este ca in luna iunie, datoria publica a Romaniei a ajuns la 214,02 miliarde de lei, in crestere cu peste 14 miliarde fata de sfarsitul lunii mai.
Datoria reprezenta 39,41% din produsul intern brut (PIB), iar fiecare roman este dator cu aproximativ 10.000 de lei din PROPRIUL BUZUNAR (salarii si pensii care nu vor creste prea curand).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu