"Sinucigasul"

Nu, nu doresc sa fac acest gest inoportun. Este vorba de piesa de teatru scrisa de Nikolai Erdman, piesa pe care am avut privilegiul s-o vizionez acum cateva zile .
O piesa in care, Dan Puric joaca exceptional in rolul unui om intretinut de sotia sa, pe nume Semion Semionovici Podsekalnikov, un om care doreste sa castige un ban cinstit pentru a nu mai fi intretinut, un om care doreste sa invete sa cante la tuba, dar care pentru a invata sa cante la acest intrument are nevoie si de un pian, el deznadesduit hotărăşte să se sinucidă pentru a nu mai fii o pavara pentru familie .
Dar intr-un regim marcat de lipsa libertăţilor, sinuciderea pare să rămână singura opţiune. In comunismul lui Stalin, ca atunci este scrisa piesa, nimeni nu moare de capul lui, cineva trebuie sa fie responsabil pentru un asemenea gest sau măcar el să fie consecnţa unui ţel .

În cele din urmă, Podsekalnikov recunoaşte că nu vrea să moară, vrea să trăiască chiar dacă asta presupune o înregimentare în marea de oameni mulţi şi tăcuţi. În comunism şi dreptul la şoaptă este anulat, asa cum bine ne aducem aminte, ca doar au trecut 20 de ani, cei douazeci de ani ai lui Brucan si parca nimic nu s-a schimbat in societatea romaneasca .

La final analizezi, meditezi si iti dai seama ca piesa este de actualitate, o actualitate cruda si reala .
Vizionare placuta .